Se vede deja.
Mai întâi ONG-urile.
Acum companiile de stat.
Tot ce nu pot controla trebuie intimidat, blocat sau ținut în întuneric.
În România există peste 1.200 de companii de stat.
Sute dintre ele sunt pe pierdere de ani întregi.
Miliarde de lei risipite.
Bani care puteau merge către spitale, școli, drumuri sau sprijin pentru oameni.
Dar exact aceste sisteme sunt apărate astăzi de PSD și AUR sub sloganul fals al “interesului național”.
Nu vor listări la bursă, pentru că bursa înseamnă reguli, audit și ochii oamenilor pe banii publici.
Și exact asta le strică jocurile.
Ani întregi au transformat companiile statului în locuri unde partidul își parchează oamenii, rudele și sinecurile.
Iar acum, când Ilie Bolojan vorbește despre reformă reală și curățenie, reacționează ca un sistem care simte că pierde controlul.
Și e aproape ironic cum aceiași oameni care au tolerat ani întregi risipa și dezastrul din companiile statului se trezesc acum vorbind despre “protejarea României” exact în momentul în care apare ideea de transparență și reformă.
Hidroelectrica este dovada clară că transparența nu slăbește statul.
Îl face mai puternic.
România nu pierde când există reguli și control public.
România pierde atunci când companiile statului devin bancomate politice pentru PSD și AUR.