Eu cred că e important să spunem lucrurilor pe nume. Nu suntem mirese în politica asta. Nu am fost și nu trebuie să pretindem că am fost. Am făcut și noi greșeli. Am avut și noi lideri care, uneori, au preferat să nu deranjeze, care au fost, dacă vreți, mai degrabă „viori” într-un sistem care cânta singur, decât oameni care să schimbe partitura. Și DA, am trăit și cu asta și a fost, uneori, mai comod.
Dar comoditatea nu e reformă. Astăzi însă, avem un premier care își asumă altceva. Care nu doar vorbește despre schimbare, ci o face. Care „aprinde lumina” acolo unde ani la rând s-a stat pe întuneric convenabil. Și, evident, când aprinzi lumina, se vede tot.
Se văd problemele. Se văd dezechilibrele. Se văd lucrurile pe care le-am tot amânat. Și asta doare. Inclusiv în interiorul PNL. Inclusiv pentru oameni care resimt direct aceste schimbări.
Dar reforma nu se face fără costuri. Decizia PSD de a retrage sprijinul politic pentru guvernul condus de Ilie Bolojan, într-un moment critic pentru România, este responsabilă de generarea instabilității politice și reprezintă o decizie profund iresponsabilă. Și, foarte important: mi-aș dori ca toți românii să îl vadă pe Ilie Bolojan așa cum l-am văzut eu astăzi, un om serios, sobru, dispus să își asume tot pentru România.
Nu pentru PSD. Nu pentru sinecuri. Ci pentru o administrație care funcționează.
Pentru că diferența este exact aici: între cei care protejează confortul și cei care aleg să își asume schimbarea.
Eu aleg a doua variantă.
Pentru că, de data asta, schimbarea chiar a început și a început cu președintele Partidului Național Liberal, Ilie Bolojan!